Draga amanta, el nu a fost niciodata al tău 

Nu am sa inteleg niciodata egoismul suprem de a înșela pe cineva. Iti trebuie o doza de perfiditate pentru a zâmbi si a visa alături de un bărbat însurat si cu copii acasă. Dar nu despre asta vreau sa vorbesc acum ci despre ideea de a fi cu un bărbat. 

A fi cu un bărbat, a-i aparține, înseamnă nu numai sex (sex-ul nu leagă, doar îmbunătățeste), inseamna sa fii prima alegere in toate. Iti e rau? El va sari primul sa te ajute. Cineva te-a jignit? Bărbatul întodeauna te va apara de aceste „atacuri” exterioare, pentru ca stie (in subconștient desigur) ca el este responsabil pentru tine, si instinctul unui soț este sa ocrotească. 

Bun, atunci de ce Înșeală? Motivele sunt multe si diverse, de la plictiseala pana la curiozitate. 

De ce nu divorțează pur si simplu? Din același motiv pe care l-am spus mai sus, in subconștient vrea sa te ocrotească de suferința si in același timp este conștient ca amanta nu ii va oferi nimic din stabilitatea si siguranța de acasă si se „protejează” si pe el. 

„Avem încredere intr-un necunoscut, pentru ca el nu ne-a dezamăgit niciodata”. Acasă sunt certuri (normale) putina monotonie, si apoi toata lumea apreciază sentimentul de a se simți dorit. Credem (gresit) ca soția/soțul nu mai trebuie recucerit (doar e deja al nostru) si multi încep jocul seducției din pura distracție. 

De partea cealaltă, amanta se simte mai buna decat soția, incepe sa o critice, sa ii scoată defectele in evidentă si sa exagereze. Toate acestea având un singur scop: de a-l convinge pe el sa divorțeze. 

Suferința amantei e dominata de invidie, oricât de frumos s-ar aranja ea, oricâte favoruri sexuale i-ar face lui, la primul telefon cand suna soția cu o problema, el a plecat intr-un suflet. 

El nu ii da voie amantei sa se afișeze, sa lase vreun indiciu care sa il dea de gol soției (instinctul de ocrotire de care va spuneam), ea trebuie sa aștepte ca el sa se dăruiască in primul rând soției si apoi amantei (deși, daca nu ar fi fost amanta, o partida de biliard tot ar umple acel timp) 

Promisiunile de Divort? Da, sunt făcute zilnic si toata lumea e vinovata ca el nu divorțează, dar știți ceva? El nu va divorța niciodata, iar daca soția va afla si va dori sa se desparta, ii va aduce luna si stele pentru a nu o face. 

Draga amanta, nu ai niciun avantaj fata de soție si el nu a fost niciodata al tău, cum un simplu joc de biliard nu face jucătorul proprietar pe masa. 

Intr-o zi soția va afla, dar sper ca o data cu ea sa afle toata lumea cine esti si cât de putin valorezi. A-ți clădi fericirea pe nefericirea altcuiva este egoist si karma nu greșește niciodata.

Anunțuri

Scrisoare către doamna Educatoare 

Eu, mama a unui copil aflat aproape zilnic, câteva ore, in grija doamnei educatoare, simt necesar sa ii mulțumesc! 

I-am încredințat in grija cea mai mare comoara pe care o am, copilul meu, iar acasă (dupa gradinita) vine cu zâmbetul pe buze si imi spune ca mai vrea la doamna educatoare. 

Câta dragoste a transmis doamna, acestor copii de le-a stârnit in suflet aceasta dorința!!

V-ati închipuit vreodată ce greu e sa faci fata celor 10-15-20 copii? Dar sa ii faci sa te iubească, sa te țină minte si sa povestească cu drag de tine?

 Cred ca numai persoanele speciale, care emana dragoste fata de copii si prin privire, reușesc asta! 

Si ii mulțumesc!

 Mulțumesc doamnei educatoare ca imi iubește copilul, ca il învață si are răbdare cu el (si cu noi părinții), ca nu renunța si nu lasa nici copii sa renunțe! 

Mulțumesc doamna educatoare pentru zâmbetul cu care întâmpini copiii, pentru ca ai încredere in ei chiar si atunci cand ei nu au. Iti mulțumesc ca faci o munca titanica pentru a modela puiul de om pe care il ai in grija. 

Mulțumesc ca ii potolești năzbâtiile si ii încurajezi reușitele! Stii cine mai face asta? Doar o mama! Si tu esti mama a zeci de copii, in fiecare zi ! 

Eu, ca părinte, nu pot decat sa fiu recunoscătoare ca esti persoana de care copilul meu isi va aminti, cu drag, o viața întreaga! 

Iti mulțumesc pentru devotament, onestitate si dragoste! In special pentru dragoste, niciun salariu nu poate motiva sau imita dragostea, iar atunci cand o vezi pe chipul unui om, acel om este de nepretuit! 

(acest mesaj a fost primit pe blog si am fost atât de impresionanta, încât, am decis il public separat. Dați share acestei postări pentru acele minunate doamne educatoare care se regăsesc in descriere. Ar fi păcat ca acele doamne minunate sa nu afle cât sunt de apreciate. ) 

Atenție! Un roman a rapit Ambulanta Neagră! Se oferă recompensa de 30.000Euro! 

Cand am vazut fenomenul „ambulanței negre” pe rețele de socializare, nu i-am dat importanta. Nu credeam ca suntem un popor asa ușor de manipulat, prin frica. M-am înșelat amarnic!!!

Intr-adevăr ne hrănim cu media si ea ne dictează ce sa gândim de mult timp, dar acest secol  pare unul al „revoluției intelectuale”, si speram ca a trecut acel ultim ceas de trezire.

Dar nu, noua ne place sa dormim, sa ne adormim gândurile si sa ii lăsam pe alți sa gândească si sa simtă pentru noi. 

Ieri m-am întâlnit cu un părinte care mi-a spus ca, nu isi mai lasa niciodata copilul de 14 ani singur pe strada, pentru ca a auzit ca circula Ambulanta Neagră si răpește copii. 

Apoi, alte cunoștințe mi-au recunoscut ca se tem de aceasta nenorocita de ambulanta. 

Eu nu propun decat o simpla analiza de text. Avem doua cuvinte – Ambulanta si Neagră. 

De ce ambulanta? De ce niste traficanți de carne vie, ar circula cu o ambulanta ca sa răpească copii ? De ce nu si-ar lua o duba sau o masina normala. Daca ar circula cu o ambulanta falsa, au 100% șanse sa fie descoperiți la un control al poliției sau la o simpla camera de rovinieta (care, apropo, sunt peste tot in tara). Ambulantele, ca si mașinile de poliție au numere speciale si nimeni nu poate circula in voie cu o ambulanta falsa pe strada. 

Al doilea cuvânt: NEAGRĂ. De ce neagră? Ce aveți cu nonculoarea neagră? Eu ador negrul, oferă elegantă, rafinament, slăbește (vizual) este rezistent la pete, murdărie. Am numai cuvinte de lauda despre negru. Nu e nimic înfiorător la el. De ce sa nu fie culoarea ROZ sau TURCOAZ sau CURCUBEU, ca sa atragă copii? De ce neagră? Ca sa se deosebească ușor de celelalte ambulante ALBE si sa fie ușor de luat in vizorul poliției? Da, foarte inteligent. 

Al treilea element survine din poza pe care am găsit-o cu aceasta ambulanta, având numarul 666 pe ea. Cifra 6 e o nota de trecere la școala, câți nu s-au rugat sa primească macat un 6??? Uite ca ambulanta are 3 de 6. Clar a trecut de clasa primara, cel putin. 

Lăsând (un pic) gluma la o parte, as face asociere cu un traficant de droguri care isi cumpara o masina (neagră, ca tot va place), o îmbracă in marijuana, scrie pe ea: Sunt traficant, vând droguri;  si se plimba cu ea nestingherit prin tara. 

Remarcați ceva care nu este logic in exemplul meu cu traficantul de droguri? In sfarsit!! Acum puteti face analogia cu ambulanta si puteti incepe sa gândiți singuri!

Pana atunci, daca găsiți ambulanta cu pricina, trimiteti-o la mine sa ii dau sfaturi șoferului si 30.000 euro sunt ai voștri 🙂 . Ce Spuneti? Vorbesc serios? Pam pam 

Grădinița? Eu spun PAS. 

– Câți ani are copilul tău? – 3 ani si jumătate. – E la grădinița? – Încă nu. – Nu e la grădinița????? TREBUIE sa il dai!!! 

Vi se pare cunoscut acest dialog? Nu, nu sunt împotriva învățământului preșcolar, sunt împotriva celui din Romania, unde copiii ies cu traume, cu lipsa de încredere in sine, cu boli si frica. 

Am făcut, de curând, cunoștința cu sistemul de învățământ preșcolar din Elveția, acolo unde copiii sunt motivați si respectați. Acolo nu i se dau o poezie sa o memoreze mecanic, ci învață poezii prin joaca etc. (Nu mi-ar ajunge o zi sa ii aduc laude) 

Dar, locuiesc in Romania si am ales sa nu dau copilul la grădinița pana la vârsta de 5 ani si atunci, doar daca il voi vedea pregătit. Aaaaa! Nu Știați? Copilul trebuie sa fie pregatit pentru acest nou pas in viața lui. Nu este suficient sa il lași acolo cu forța, sa pleci tu plângând si el țipând dupa tine. 

Asta, Draga mama, nu e un moft ci o nevoie. Copilul e rupt brusc din sânul familiei si abandonat printre străini. Da, stiu, iti vin si ție aceste gânduri dar iti repeți ca nu il abandonezi, ca e spre binele lui. 

In mintea lui, e un abandon daca il va vedea asa (sunt copii care se adaptează foarte repede, dar nu de ei vorbim aici, ci de copiii care se simt acolo străini), el trăia pana acum intr-un mediu de confort psihic (acasă) si siguranța, iar despărțirea brusca e un șoc pe care il resimte ca o pedeapsa, neputând înțelege unde a gresit (aceasta „morala” mi-a fost făcută de psihologul grădiniței din Elveția, si a fost atât de utila încât o transmit mai departe). 

Exista soluții, dar din pacate in Romania sunt interzise (nu de lege, ci de sistemul bolnav) . Părinții trebuie lăsați cel putin o săptămana sa stea cu copiii la grădinița câteva ore, pana se obișnuiesc cu mediul, pana inteleg ca e in regula si e bine sa nu fii tot timpul acasă sau înconjurat de părinți sau bunici. De ce? Pentru ca ei se afla pe un teren nesigur si pentru a le da încrederea ca de orice „rau” derivat din prezenta in acel loc străin, este cineva (apropiat) acolo sa ii protejeze. Nu, nu va dura o vesnicie.  In maxim 3 zile (media) copiii,  descoperind mediul si jocurile, nu vor mai avea nevoie de părinți. Vor înțelege si vor pași treptat in noua etapa. 

De curând am fost informata de către o mămica, ca maximul timpului admis in acea grădinița  de a sta cu copilul este 5 minute, apoi va trebui sa „fuga” (exact aceasta a fost expresia) pentru a nu o auzi plângând. Acesta este sistemul românesc care nu are nicio legătura cu introducerea treptata a copilului intr-un mediu străin. 

Am mai auzit expresia „A plâns o săptămana si i-a trecut”. Aici greșim noi părinții! Nu luam suferința lor in serios, o consideram un moft. Deși, noi ca Adulți daca am fi rupți peste noapte din zona noastră de confort, am fi afectați la fel ca ei, poate mai rau. 
Copiii nu sunt roboței, nu toți reacționează la fel in fata unei situații, dar nu facem nicio deosebire, nicio evaluare in scopul găsirii unei soluții viabile. Fiecare piatra de temelie in dezvoltarea copilului  e importanta. 

Draga mama, nu TREBUIE sa iti duci copilul la grădinița la o anumită vârsta, du-l cand este pregatit, ajuta-l sa se pregătească si pregătește-te si tu cu el. 

Nu lasa totul pe mâna sistemului. Sistemul românesc nu e făcut pe ideea. „Sa vedem cum putem face acest copil sa evolueze” ci pe ideea „Acest copil trebuie sa facă cum zic eu” . Nu, nu trebuie. 🙂

Rușinea secolului – alăptarea in public 

Trăim in epoca in care ni se pare normal sa vedem un bărbat care se ușurează la colțul străzii, ni se pare normal sa vorbim despre silicoane si sa arătam îndrăzneț decolteul, ni se pare normal sa mergem cu Blugii rupți sau cu jumătate din posterior pe afara, e normal sa fumezi unde vrei, e normal sa auzi înjurături, sa vezi cum scuipa bărbații cand merg pe strada, e normal sa mergem cu manelele la maxim, e normal sa vedem prostituate pe marginea drumului, e normal sa vezi cum merg îndrăgostiții cu mâna unul pe fundul altuia, e normal sa vezi homosexuali pe strada manifestându-se romantic, etc

Ne lăudam sau ne place sa credem ca suntem un popor lipsit de prejudecăți si cu toate acestea unul din cele mai normale lucruri, atrage cel mai mare dezgust: alăptatul in public.  Acolo ne simțim pudici, rușinosi iar cea care alăptează e o panarama ca „scoate sânul afara”. (Da, am auzit si aceasta eticheta).

Cel mai natural act si cel mai benefic este respins intr-un mod agresiv. De aceea se Creează asa zise „spații de alăptare”, adică un buncăr in care femeile, mamele sunt izolate pentru a face acel lucru extrem de rușinos „sa ii dea copilului sa pape”, departe de ochii „criticilor”. 

De fapt, nici unul din acești închipuiți critici nu a fost Bebeluș, toți s-au născut la 1,80 cm si 70kg, iar daca unul, din pura întâmplare a fost, mama lui sigur s-a retras intr-o camera mică si întunecata ca sa il alăpteze, de fiecare data cand a fost nevoie. 

Dragii mei, nu sunteți „cool” daca jigniți mama care isi alăptează copilul si nu sunteți nici decenti, daca o arătați cu degetul, sunteți doar niste neștiutori (daca nu aveți copii) sau vindeți răutate gratuită, daca știți ce înseamnă creșterea unui prunc.  

Iar voi, mămici, continuați sa alăptați oriunde, in metrou, in autobuz, pe terase, in restaurante, in parcuri, pe strada si fiți mândre de voi, faceti cel mai minunat, decent si natural lucru! 

Cum am devenit din fanatic pro vaccinare, un adept convins al nevaccinarii. 

Am fost acolo unde ne-am aflat cu toții, unde poate te afli tu acum. Am fost pro vaccinare, convinsă fiind ca vaccinurile sunt un fel de antivirus (la fel ca cele din echipamentele IT) care ne protejează de toate bolile posibile si imposibile. M-am vaccinat personal cand cu isteria de gripa porcina, ba mi-am apostrofat si soțul ca nu se vaccinează. In fiecare iarna ma vaccinam antigripal, crezând orbește ca in fiecare iarna virusul suferă mutații si e nevoie de alt vaccin. 

Parca imi aduc aminte ca am vazut o mămica la știri, spunând ca nu vaccinează si i-am spus soțului ca a înnebunit lumea, cine stie din ce secta face parte. Apoi am ras batjocoritor.

Un an mai târziu, s-a întâmplat ceva. Au apărut acele doua liniuțe, si dupa 9 luni, o minune de fetița, pe care Bineînțeles am vaccinat-o. Nu o data, ci de trei ori (naștere, doua luni, patru luni). 

Cum împlinea fix 2 luni, chemam doctorița acasă si o mai si plăteam, sa nu cumva sa depășească o zi, o ora. 

Nu am citit niciodata prospectul. De ce sa il citesc, daca eu eram convinsă ca fac ce este mai bine, ca daca fac ce spun ei, copilul meu nu isi asuma nici un risc.  

In data de 25 August, acum doi ani, primesc un telefon de la un medic, prieten bun, care din senin ma avertizează asupra efectelor vaccinarii si imi spune sa citesc. 

Mi-a pus la dispoziție o carte. Am deschis-o cu reținere dar deja dupa primele paragrafe mi-am dat seama ca Moș Crăciun (beneficiile vaccinarii ) nu exista. Si am început, nu sa ma informez, ci sa devorez orice sursa de informație (fie ea pro sau contra), am citit doi ani zilnic, am ajuns sa învăț termenii medicali, sa citesc tratate de medicina si studii publicate. 

Am întrebat medici si am primit răspunsuri. Unii au spus ca ei recomanda vaccinarea pentru ca asa trebuie sa o facă, alții mi-au spus ca nici ei nu știu prea multe dar e bine sa vaccinez, alții au spus ca vor nega ca au zis vreodată asta, dar sa imi tin departe copilul de vaccinuri , măcar in primii ani de viața. 

Eram socata. Lumea mea sigura, binele suprem in care credeam ca ma scald, pas cu pas dispărea ca si cum nu a fost niciodata acolo. 

Am continuat sa ma „înec” in informații, si sa ma rog ca răul pe care l-am făcut cu neștiința și iresponsabilitate (era de datoria mea sa nu las pe alții sa gândească pentru mine) sa nu aibă efect advers. 

A avut. Copilul meu suferă de o ușoară boala autoimuna. Se putea mai rau. (E singura consolare pe care pot sa ma sprijin). 

Trebuie sa ii cer Cuiva iertare, ani la rând L- am acuzat pentru bolile si suferința pruncilor. In mintea mea încețoșată, El si numai El era vinovat. Nu oamenii, nu dorința de avuție; cât de mult am putut sa greșesc . 

Daca citești acest articol sperând ca iti voi spune ce sa faci, te înșeli. Drumul, decizia si consecințele iti aparțin in totalitate. Indiferent ce ai decide, asigura-te ca tu vei face asta, nu lasa pe alții sa gândească pentru tine. 

Ajutor! Ma folosesc de copil ca sa va fraieresc pe voi! 

„Va rog, nu am ce sa ii dau copilului de mancare, ma ajutați? Soțul m-a părăsit, părinții m-au abandonat, prieteni nu am pentru ca toți mi-au făcut rau, sunt doar eu si copilul pe aceasta lume. Va dau adresa sau cont bancar sa imi Trimiteți cât mai mult.”, zise ea, de la telefonul „inteligent”, pe grupuri Facebook,  visând la următorul iPhone ce crede ca ii va cădea in mâna. 

Si ce credeți? Distinsa amărâta chiar are dreptate, in curând isi va achiziționa telefonul nou visat, pentru ca fiecare avem acasă câte un copil, un nepotel sau o cunoștința Draga, care ne amintește ca cea mai cumplita si nedreapta suferința este cea a unui copil nevinovat. 

Escrocii stiu asta si exploatează la maxim ideea „copilul ca moneda de schimb” in scopul propriei îmbogățiri. 

Nu exista om care sa nu poată supraviețui in Romania, dar sa aibă timp sa stea pe Facebook. Nu exista om in Romania sa moara de foame cu un telefon inteligent in mâna, tot ceea ce încearcă sa Vi se spună, e un simplu mod de frauda. 

Bun, veți spune, dar vreau sa ajut, de unde stiu care e real sau nu?

Singura modalitate de a STI ca intr-adevăr ajutați si nu se profita de voi, este sa ajutați cazurile pe care le Cunoaște-ți personal. Daca va veți uita in jur, la fiecare 100metri, este un om care are nevoie de ceva, in fiecare localitate găsiți un centru autorizat, unde veți putea dărui zâmbete.

Ajuta dar nu te lasa prostit! Poate de acel ajutor pe care, tocmai, l-ai oferit unui escroc, acum se lipsește  acea persoana care avea cu adevărat nevoie !

Deschide ochii si mintea, înainte sa deschizi portofelul! 

Nu ai niciun copil? Te rog sa imi explici de ce nu sunt o mama buna! 

Pe banca, in parc, doua domnișoare in vârsta atrag atenția unei mămici ca alăptează in public. (Voi dezvolta si acest subiect intr-o postare viitoare), intr-o alta zi, o alta domnișoara comentează despre ce dezordine este acasă la Mătușa ei, de cand copilul acesteia a învățat ce sunt jucăriile, despre cat de oripilant si needucat poate fi acel copil (cuvintele ei, nu ale mele).

Știți vorba aceea „Eu am fost ca voi, voi nu ati fost ca mine”? Este cât se poate de adevarata. Eu am devenit mama, deci stiu ce înseamnă sa nu fii mama, sa privești iscoditor dupa mamele si copii din parc, cât poti sa greșești cand arați cu degetul un copil care plânge sau mama care ii sare in ajutor. 

Pui Etichete precum „copil alintat” , „copil needucat” , „mama dezordonata”, „nu e gospodina” etc, doar privind la aparente. 

Te-ai uitat vreodată in ochii acelui copil, care tocmai a răsturnat cutia cu jucării in mijlocul camerei? Nu te-ai uitat, pentru ca nu vrei sa vezi dincolo de aparente, nu te interesează tocmai pentru ca nu esti mama, nu esti dispusă sa iti aglomerezi mintea cu un lucru nefolositor. Si nimeni nu te condamna, este un lucru normal. Nici pe mine nu m-a interesat acest capitol pana nu am avut motive, dar nu am criticat ceea ce nu am înțeles. 

Daca, totuși, priveai in ochii acelui copil vedeai curiozitate, bucurie, cunoaștere, dragoste, pasiune. Nu-i asa ca nu iti închipuiai vreodată ca acel morman de jucării din mijlocul sufrageriei, acea dezordine respingătoare, poate induce atâtea sentimente la un loc, nu iti închipuiai vreodată ca, din acea mașinuța cu rotile rupte, copilul deja a învățat forma, textura, fragilitatea lucrului si a dobândit in minte, alte câteva zeci de întrebări, la care urmează sa găsească răspunsuri?

Universul pe care vrei sa il atingi, iti va fi străin pana cand vei deveni  si tu mama, nu ai cum sa il înțelegi, sa il simți, oricâte crezi ca stii sau ai vazut. A fi mama este o lume întreaga, total separată, cu sentimente si trăiri diferite, total diferite. 

Daca nu esti mama, nu trebuie sa fii neaparat, fiecare alege pentru sine, dar nu pași in lumea aceasta cu bocancii in picioare, lasa-i la usa sau nu intra deloc. 

Scrisoare de la o mama care are nevoie de mama

Draga mama, 

Sunt tot eu, acea copila neastâmpărată pe care o alintai cand era mică. 

Poate am mai crescut fizic, poate intre timp am învățat sa nu mai cer tot timpul in brațe, poate am învățat sa scriu cand mâna ta, ma ajuta sa duc stiloul pe litera A. 

Apoi am clipit si mi-am luat ramas bun in drumul spre facultate si mai târziu, alături de bărbatul iubit m-ai privit intrând in rochie de alba in biserica. Atunci ai lăcrimat, te-am vazut cum te-ai întors intr-o parte, sperând sa nu te vad. Nu vroiai sa pornești o ploaie de lacrimi, fie si ele de fericire. 

Nu am înțeles niciodata pe deplin acele emoții, pana nu am devenit mama, pana nu mi-am ținut pruncul in brațe pentru prima data, cand un val de emoții m-au copleșit. Nu știam ce sa fac, sa plâng, sa ma bucur, oare voi putea avea grija eu de aceasta minune fragila? Ma pierdeam in acei ochișori, care aveau sa imi fie icoana tot restul vieții. 
Atunci am învățat ca iubirea de mama, întrece toate tipurile de iubire de pe pământ, atunci am înțeles, Draga mama. 

Am înțeles ca as putea clipi si eu, iar in fata mea, fetița mea ar urma sa plece la facultate. Am înțeles cât de important este sa prețuiești fiecare zâmbet, fiecare lacrima, fiecare emoție, si sa încerc sa nu clipesc. 

Încă învăț de la tine, mama, încă descopăr lucruri noi. Încă am nevoie de acea îmbrățișare calda, de acele cuvinte tăcute si acea privire care, in cele mai grele momente imi spune „Va fi bine” si va fi bine, pentru ca tu ai întodeauna dreptate. 

In zbuciumul zilei, împărțită intre atâtea responsabilitati si probleme, poate am uitat mama, sa iti spun ca fiica ta, este o mama care a avut, are si va avea întodeauna, nevoie de mama ei. 

Imi otravesc copilul cand vreau, te rog nu te baga! 

Cam asta aud zilnic pe rețelele sociale si in realitate, cand o mămica primește ca sfat, sa nu ii mai dea acea băutura neagră copiilor abia diversificați, sa nu facă abuz de antibiotice la sfatul acelui medic incompetent, sa nu ii dea nimic pe lângă lapte, la 2 luni de viața, sa nu forțeze copilul sa stea pe olița daca nu e pregătit, sa nu fumeze pe lângă copil sau la locurile de joaca, pentru ca nu e vorba numai de respectarea legii, ci de respectul sănătății celor din jur, sa nu ii dea copilului sa guste friptura la 5 luni, pentru ca el nu are pofte, ci e doar curios de forma, de aspect. 

„Lasa-ma sa imi cresc copilul cum vreau si cum stiu.”, spun ele, sperând ca asa sa iti închidă gura o data pentru totdeauna. 

Copilul nu il cresti, daca nu iti pasa de sănătatea lui, daca la totul la mâna ruletei rusești, sperând ca bucata aia de parizer pe care tocmai a mâncat-o nu ii va dezvolta alergii sau boli autoimune, iar daca totuși se întâmpla, dai vina pe divinitate, ghinion sau organism sensibil. 

Avem acces la informație peste tot, dar refuzam sa acceptam ca ce a fost valabil acum 100 ani, era dăunător. 

A-ți creste copilul cu responsabilitate nu înseamnă „a fi fițoasa” , ci a fi mama cu adevărat, care pe lângă nopțile nedormite, soț, serviciu si treburile casnice, te preocupa si cum sa fie cât mai sănătos puiul tău, refuzi sa participi la tombola bolilor si a ignorantei si ii oferi copilului ceea ce merita toți copii, o alimentație sănătoasa si un stil de viața care sa il facă sa evolueze.